"Eu cred ca sintem un popor vegetal", spunea Ana Blandiana acum douazeci de ani. Cu totii am simtit atunci revolta poetei fata de pasivitatea romanilor. Pur si simplu, poporul vegeta sub cea mai crunta dictatura din Europa de est.
Azi, alte realitati alimenteaza sentimentul romanesc al exasperarii. Meseriasii natiunii, de pilda. Sint omniprezenti si omniscienti, niste mici dumnezei de cartier. N-au indoieli. Au doar figuri incruntate si degete acuzatoare. Ei stiu exact mersul stelelor, al burselor, al politicii mondiale, al agriculturii, al fotbalului. Intrebati-i orice si veti primi un raspuns doct.
Niciodata nu se va intimpla ca vreun meserias national sa va spuna sincer, privindu-va in ochi: "Domnule, nu stiu ce sa va raspund".
De vreo luna si ceva, constatam cu surprindere citi meseriasi in antiterorism are aceasta tara: dai de ei pe strada, ii vezi la televizor, ii auzi la berarie sau la cafenea, vorbind tare la mesele invecinate. Pina si instalatorul iti expune cu insufletire teoria lui bine fundamentata despre criza ostaticilor, in timp ce stringe virtos cu cheia franceza, ghemuit sub chiuveta.
Cu totii se comporta de parca ar fi negociat la viata lor macar o luare de prizonieri, i-au pus gheara-n git lui Carlos Sacalul si l-au facut sa cedeze pe insusi Bin Laden. Detinatori ai unor informatii beton, meseriasii stiu exact cine si cum a gresit in operatiunea Irak.
Azi, cimpul de competenta al meseriasilor natiunii s-a mutat in domeniul motopompelor. A fost de ajuns o declaratie lipsita de acoperire a vicepremierului Seculici, ca verdictul lor a cazut ca o lama de ghilotina: tradare.
Aveam pompe mai mindre si mai mari decit cele unguresti! Desigur, se mai putea pune problema timpului de instalare, a specialistilor care sa manevreze utilajele, a felului in care terenul moale din zonele inundat
