Congresul PSD nu a incheiat o perioada de dispute. A deschis una. Criza deschisa dupa alegeri de pierderea Cotrocenilor si a guvernului este departe de a se incheia. Raporturile cu actuala guvernare, frecusurile dintre grupurile de interese si lideri din interior, situatia de a fi un partid de opozitie- alimenteaza starea de ambiguitate, de indecizie, de vulnerabilitate crescanda, tensiunile.
Triumviratul de la varf, trebuie spus, este o faza tranzitorie. Unul dintre cei trei lideri se va impune, dar pana in acea zi mai este destula vreme. Deocamdata Geoana, Nastase&Mitrea sunt strans uniti impotriva altora care ar ravni sa parvina in zona decizionala. Atributiile celor trei sunt extrem de cetoase. Ei sunt deocamdata partasi pentru ca inca nu si-au consolidat autoritatea.
Stafia lui Iliescu bantuie prin PSD. Mental, cadrele si membrii PSD nu au trecut in alta epoca. Cei trei sunt contestati, provoaca ingrijorarea. Incotro o va lua PSD, e intrebarea cheie. Se va apropia de PD, la cererea Internationalei? Sau se va trezi flancat la stanga de un partid socialist, avandu-l ca mentor chiar pe Iliescu. Asta ar fi primejda pentru noii lideri.
Sciziunea este inteleasa ca o drama. E aici veche a mentalitate bolsevica, unde fractionismul era cel mai mare rau. Totul este subordonat unitatii partidului. Nu e chiar asa de rau in realitate. Un faliment nu e doar un esec, cum se crede in lumea abia intrata in capitalism. Este si posibilitatea de a lua un start mai bun, un prilej de a forma o companie mai solida, de succes.
Ar fi o ocazie pentru a termina cu salata, care este azi PSD, partid eterogen, fara identitate, chiar daca pretinde ca are una.
Iliescu nu a fost debarcat de un lider mai carismatic, de o alternativa la propria sa conducere. Un vot masiv antiIliescu a refuzat intoarcerea sa la varful PSD dupa parasirea C
