Fiindca tot a trecut Ziua Victoriei, imaginati-va scena: demnitarii straini sosesc la Berlin. Guvernul german a organizat a 60-a aniversare a armistitiului cu aliatii. Toate cuvantarile lauda intelepciunea istorica a fostului guvern nazist care a stiut, "intr-un moment de cumpana", sa slujeasca interesul national.
In tribune, ultimii veterani dau interviuri si povestesc a nu stiu cata oara cum a fost atunci: cum a fost rasturnat Hitler, cum a iesit la suprafata Frontul Unit German si cum a format FUG primul guvern democrat.
Daca exercitiul vi se pare comic, puteti lucra cu varianta reala: Rusia 1991. Daca exemplul e prea complicat, aveti la dispozitie specialitatea casei: Romania '89. Grupuri din partid sunt nemultumite. Ion Iliescu isi pune, pentru prima oara, problema puterii. Esalonul doi organizeaza o mascarada tragica si devine regizor democratic.
Copiii lor, laolalta cu copiii aliatilor si ai admiratorilor vor da, curand, aripa tanara a dinastiei. Am primit aceasta veste minunata de curand, dupa ce am vazut, la un loc, grupul de prietenie pentru blocarea viitorului romanesc, asa cum s-a reunit el la inmormantarea lui Razvan Mizil.
Axa 1945-2005. Ea incepe - funebru, cum se cuvine la o inmormantare - cu Iulia Marinescu, primul colonel de Securitate femeie din Romania, si se incheie cu Fane Spoitoru, Harnagea, odraslele lui Radu Vasile si Alexandru Erbasu, copilasii ambasadorului Palestinei, doamna Tender-RAFO si alte vedete ale VIPocratiei, prezente la inmormantare.
PSD e Ion Iliescu
Adunarea mai sus pomenita a fost cel mai important eveniment politic viitor al Romaniei urmatorilor 20 de ani. Brucan are abia acum dreptate: ne mai trebuie 20 de ani pana sa devenim o oligarhie completa. Din acest punct de vedere, Consiliul National PSD a fost la fel de util ca exhumarea lui Milea.
Pr
