Scrutinul parlamentar britanic din 5 mai a avut unele similaritati cu alegerile de anul trecut din Romania, in ciuda sistemelor electorale opuse si, desigur, a temelor electorale foarte diferite. Cel de-al doilea guvern Blair a avut impliniri economice. Familiile muncitoresti si cartierele sarace au avut de profitat de pe seama politicilor redistributive ale guvernului.
Dar nu temele economice au dominat campania electorala. Caracterul lui Blair si masura in care poti avea incredere in el au fost temele centrale. Decizia lui de a se alatura Statelor Unite in invadarea Irakului l-a ajuns din urma si l-a bantuit in campanie. Impopularitatea sa, chiar si printre multi simpatizanti laburisti, arata o ruptura de electoratul real.
A vorbit in cadrul unor adunari private televizate (nu in mitinguri publice) in care auditoriul era ales de oamenii partidului. A refuzat sa se confrunte la televizor cu liderii partidelor de opozitie. Aparitiile sale au fost grijuliu regizate in cazul in care se intalnea cu alegatori adevarati care aveau un necaz si-l considerau personal raspunzator pe Blair.
Nici guvernului Nastase nu i-au lipsit succesele economice. Dar ele nu au fost suficient de raspandite pentru a-i castiga un sprijin entuziast. In cursa pentru presedintie si Nastase a parut inaccesibil. Firea lui, averea si intentiile sale au fost temele majore care au umbrit temele politice. A parut distant chiar in propriul partid din cauza stilului de conducere trufas.
Relatia sa furtunoasa cu Iliescu a fost un conflict tata-fiu ce a oglindit lupta fratricida dintre Blair si Gordon Brown, ministrul de finante, fost aliat apropiat al lui Blair, transformat intr-un rival inversunat.
Ca si Blair, Nastase a incercat sa evite dezbateri adevarate cu principalii sai rivali
Dar nici macar el nu a avut controlul absolut al ca
