Cannes. "Odata ce te-ai nascut, nu te mai poti ascunde" e titlul filmului italian din competitie. Am mers la el cu inima usor stransa: aflasem ca e, printre altele, "cu romani" - si am vazut, pe la festivaluri, nu o data, filme "cu noi", enervante nu pentru ca ar sifona "imaginea Romaniei", ci pentru ca sunt profund false.
de EUGENIA VODA La Cannes Regizorul e Marco Tullio Giordana (55 de ani, aflat la al saselea film). In compozitia inevitabil pestrita a festivalului (si a Selectiei de filme aferente), e loc pentru toata lumea: si pentru cineasti excentrici, si pentru exotici, si pentru ermetici, si pentru neintelesi, si pentru superpopulari etc., etc.;
Dar in ce context apar romanii? Intr-o noapte, un baiat de 12 ani (dintr-o familie instarita din nordul Italiei), aflat pe un iaht de vacanta, in Mediterana, cade, neobservat de nimeni, in apa; dupa ore in care moartea ii da tarcoale, va fi salvat miraculos de cineva de pe un mic vas cu imigranti clandestini (de toate culorile: africani, indieni, est europeni, inghesuiti, fara apa, pe o sandrama plutitoare, sigura cat o coaja de nuca). Salvatorul e un tanar roman, cu o figura care iradiaza duritate si inocenta in acelasi timp; regizorul povesteste ca a ales interpretul, Vlad Alexandru Toma, nu numai pentru ca are "fizicul pentru rol", dar mai ales pentru sensibilitatea lui iesita din comun in fata camerei, desi n-a mai jucat pana acum niciodata. Personajul romanului are credibilitate, ca si asa-zisa lui "sora" din film (care nu e jucata de o tigancusa autohtona, desi seamana, ci de o adolescenta italianca, cu tata egiptean). A nu se intelege ca "romanii din film" ne-au placut pentru ca, in fine, sunt "pozitivi" (mai ales ca sunt pozitivi doar jumatate din film, pana la urma tot fura si fug, iar minora ajunge sa faca prostitutie la Milano). Important e adevarul (social si psihologic) pe care filmul
