Romani fugari, pieriti in Dunare, in anii comunismului
Mii de romani au pierit incercand sa treaca Dunarea inot, in cautarea libertatii, pe vremea comunismului. Au murit inecati, sfartecati de elicele salupelor pazei de coasta sau impuscati de graniceri. Pentru noi, apele Dunarii au fost precum Zidul Berlinului pentru nemti. Peste sutele de romani ajunsi lesuri pe malul sarbesc al Dunarii se asterne uitarea. Un sarb din Kladovo vrea sa le cinsteasca memoria.
de MARINA CONSTANTINOIU OBSERVATOR TOLERANTA ZERO. Tara pazita cu mitraliere si copoi, care-si ucidea fugarii, aruncandu-i in apa: Romania comunista Rusinos, poate, incredibil, dar adevarat, un sarb din localitatea Kladovo pare mai interesat de istoria recenta a Romaniei decat insisi romanii. Ranko Jakovljevic vrea sa ridice un monument in memoria romanilor care si-au pierdut viata in incercarea lor de a gasi libertatea pe celalalt mal al Dunarii, la sarbi, si, mai departe, in Occident.
O tara ale carei granite sunt pazite cu mitraliere si copoi este o insula, spunea candva scriitoarea Herta Müller, cu referire la umilinta romaneasca din timpul comunismului. In locul fericirii insulare, in creierul fiecaruia era infipta dorinta sa fuga cu orice pret de pe insula. Unii dintre noi, curajosi pana la sacrificiu, n-au avut rabdare. Si-au parasit insula, asumandu-si riscul mortii, in cautarea libertatii. Peste drum de Turnu-Severin, pe malul celalalt al Dunarii, astepta libertatea. Pretul pentru a o cuceri a fost insa, pentru multi, prea mare. Sunt cateva sute. Intr-o alta tara, dar in acelasi sistem, un zid, nu o apa, devenea simbol al dorintei de libertate. Zidul Berlinului a fost de netrecut pentru cateva zeci de oameni, despre al caror destin tragic se vorbeste cu insistenta. Peste sutele de romani deveniti lesuri la Dunare se asterne uitarea. O societate care se doreste normala t
