Motto: "Cand un om politic greseste, isi da demisia. Cand un impostor greseste, cere demisia altora".
Winston Churchill
Ieri, la Bucuresti, doamna Hodos - purtatoare de cuvant la Ministerul Mediului - si-a dat demisia, ca urmare a unei declaratii considerate drept o gafa. Cine mai urmeaza?
Nu va speriati. Doamna Hodos este o exceptie. Demisia, o dovada de onorabilitate, daca nu o garantie de moralitate, este foarte departe de sufletul romanului. Mult mai aproape de noi se afla agatarea cu ghearele, ipocrizia, minciuna si compromisul. Doar scaderea incidentei zilnice a acestora din urma ar putea, la o adica, sa transmita un mesaj pozitiv pentru o viitorime de care deocamdata nu ne pasa si pentru o Europa careia ii suntem cu atat mai indiferenti cu cat ne cunoaste mai bine.
Deocamdata insa, multe semne n-ar fi care sa ne duca cu gandul spre o asemena directie. Dimpotriva chiar, unele semne clare ar fi spre directia opusa. Sa incercam sa facem o scurta trecere in revista care sa poata argumenta acest punct de vedere.
Am zis intai despre doamna Hodos? Am zis. Si-a dat demisia doamna Hodos? Dupa cum se vede si-a dat-o. In consecinta, putem spune ca doamna Hodos a fost o doamna. Pai, bine, daca sirul de balbaieli, gafe si minciuni inutile de la Ministerul Mediului ar fi fost produs in interiorul unui guvern nu zic nemtesc sau britanic, dar macar sud-american, doamna Sulfina Barbu zbura cat colo acasa la cratita, eventual cu guvern cu tot. Daca un ministru important ca domnul Dobre se afla in guvernul suedez sau irlandez si spunea la Stocholm sau Belfast ca nu stie ce-i cu motopompele sau cu alte detalii tehnice de importanta intr-un moment de criza, opinia publica organiza mitinguri de huiduieli sub ferestrele domniei sale.
Iar daca la secretariatul general al guvernului ucrainean venea o informatie importanta si era trata
