A crescut, de la varsta de doi ani, cu televizorul in fata. Parintii si bunicii nu i-au acordat atentie. S-au limitat doar sa ii poarte de grija. Pentru copil, televizorul s-a transformat intr-un obiect matern. Acum, baiatul in varsta de sase ani, urmeaza, alaturi de familie, un program de terapie, pentru a redeveni, din nou, un pusti normal. "La doi ani stia pe de rost toate reclamele si manca numai ce vedea la televizor. Refuza alimentele care nu erau recomandate. Spre exemplu, manca numai o anumita marca de smantana. Intr-o zi, am cumparat alt tip de smantana si am pus-o in ambalajul respectiv. Eu nu am simtit nici o diferenta de gust, dar copilul mi-a spus ca ce i-am dat nu e ce-i place", povesteste bunica. Baiatul retinea absolut tot ceea ce vedea, dar nu se putea discuta cu el. Cu toate acestea, la gradinita era preferatul educatoarei. Cand era certat, isi musca mainile pana isi provoca rani. in week-end, nici un membru al familiei, in afara de el, nu avea voie sa schimbe programul. Medicii care I-au consultat nu au ajuns la nici o concluzie. Unii spuneau ca este vorba de un copil psihotic, iar altii spuneau ca este autist. "Am avut de-a face cu un abandon psihologic. Nu se poate spune ca este vina parintilor sau a bunicilor. Acestora le era frica sa aiba grija de copil, se temeau. Mama a fost incapabila sa-si asume rolul matern si l-a lasat in grija bunicii", spune psihanalistul Vera Sandor, presedintele Fundatiei Generatia, organizatia care il trateaza pe copil. Pana la urma, el a fost diagnosticat cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder). Deficitul de atentie este un "defect" neurologic, datorat structurii particulare si chimiei creierului si se manifesta prin incapacitatea de a se concentra pe o singura sarcina, hiperactivitate, temperament dificil sau abilitati sociale scazute. Dupa sase luni de terapie la Fundatia Generatia, copilul a incepu