Am scris, cu putin timp in urma, ca Psd-ul este un partid netransformabil. Dupa congresul ce l-a debarcat pe Ion Iliescu, promovandu-l pe Mircea Geoana, nu mi-am schimbat parerea.
Psd-ul a ramas ceea ce era de la inceput: un partid oligarhic, construit pe schema partidelor comuniste. "Baietii", proveniti - cei mai multi - din structurile de conducere ale pepinierei Pcr, Utc-ul si Uascr-ul, nu au mai fost legati intre ei pe convingeri doctrinare (ce nu functionau, de altfel, nici in perioada comunista), ci pe interes, pe sustinerea reciproca in privatizarea "cu succes" a economiei de stat. Singurul care a mentinut sus steagul ideologiei de stanga a fost "saracul, dar cinstitul" Ion Iliescu. Rolul lui "istoric" era cel de a asigura tranzitia lina de la "proprietatea comuna" - pe care o exploata nomenclatura - la proprietatea particulara a aceleiasi nomenclaturi, transformata in oligarhie. D-l Iliescu a dat glazura doctrinara de care aveau nevoie cei multi pentru a nu baga de seama ce fac, in structurile administratiei, fostii activisti. Populismul este, ca si religia, pentru liderii comunisti, "opium pentru popor". D-l Iliescu a vandut din greu acest opium, asigurand "partidului" linistea necesara pentru "finalizarea tranzitiei". Care, desigur, nu se putea realiza decat prin detinerea puterii.
"Obiectivul" a fost atins in ultimul mandat Psd-ist, incheiat in noiembrie 2004. Urmele marilor "tunuri" ale privatizarii s-au sters in aceasta perioada, averile dobandite peste noapte s-au onorabilizat, ierarhiile locale au devenit stabile si "nobile" prin baronii asezati in fiecare judet, in fiecare localitate. Rolul lui Ion Iliescu in cacealmaua istorica trasa poporului roman se incheiase. "Tatucul" nu a realizat insa situatia, desi "baietii" ii sugerau ca ar fi momentul sa se retraga in... Istorie. Ba chiar, la un moment dat, el a devenit stanjenitor prin izb
