Pe cine mai intereseaza angoasele unui om sfarsit? Iliescu le-a batut obrazul noilor lideri PSD. Hai sa zicem chiar ca i-a plesnit. Sau ca i-a împroscat in fata: ciocoi, aroganti, oportunisti, corupti. Veti spune: ei si? Adresantii au rabdat in tacere, s-au sters pe fetele acre si-au trecut mai departe. Nu s-a schimbat nimic, dar nimic. Cel mai asteptat eveniment al saptamanii, Consiliul National al PSD, n-a adus pana la urma nici o noutate. Retras intr-o tacere rau prevestitoare, Iliescu parea sa cloceasca ceva. Au fost si semne. Talpes, fidelul sau consilier in materie de servicii secrete si miscari subterane, s-a retras ofuscat din toate functiile. Senatorul de Iasi, Niculae Apostol, a demisionat din partid, un primar i-a urmat exemplul. Ce va fi? Va contesta Iliescu votul din Congres? Sau va rupe partidul? Nori negri, asteptare... N-a fost nimic. Legendarul pesedeu si-a varsat oful, s-a delimitat de oamenii in care a crezut, pe care i-a crescut ca pe fiii sai politici si care i-au tras jiltul de sub el. Apropiatii spun ca, dupa Congres, Iliescu a plans. Nu pentru mortii de la revolutie, va dati seama. Nici pentru cei de la mineriade. Lor sa le fie tarana usoara. Drama lui Iliescu a fost pierderea puterii, mai intai in stat, apoi in partidul pe care l-a mosit din matele vechiului PCR, via FSN, FDSN, PDSR. Atunci a ridicat pumnul muncitoreste, a acuzat cabala si a invocat consecventa politica necesara. Si a pierdut lamentabil in fata "prostanacului" Geoana, cu 500 de voturi la o mie.
Timp de o luna a meditat in tacere. Revenirea parea posibila ca presedinte al Consiliului National, organismul colectiv de conducere intre congrese. Acest for trebuia sa definitiveze structura de conducere, sa clarifice raporturile de forte si strategia de viitor. Insa noul presedinte Mircea Geoana a refuzat sa transforme partidul in "infirmerie pentru pansarea orgoliilor ra
