In calitatea mea de "feminista de serviciu" in tot soiul de situatii, m-am gandit o vreme ce reactie as putea avea fata de articolul lui Mircea Dinescu: Vaca si inorogul. In stilul sau savuros, alunecat in Ciao Darwin, Dinescu insulta o consiliera prezidentiala careia ii spune "vaca", o vede din perspectiva "ugerului" si a "copitelor date cu oja". Dupa primul moment, cand am vrut sa reactionez, m-am mai documentat putin, am aflat ca personajul insultat nu este tocmai o consiliera competenta, ca uneori s-a facut de ras in probleme elementare si, evident, m-am abtinut sa fac publica reactia mea in ideea ca multi jurnalisti romani au un limbaj "gros", insulta mizerabil si barbati, si femei, unii cu talent, altii fara. Pana la urma, consiliera are dreptul sa il dea in judecata. Dar ca persoana. Nu este un caz de discriminare, nici macar de misoginism. Iar feminismul, contrar opiniilor de simt comun, nu inseamna sa te faci luntre si punte ca sa "promovezi" femei peste tot doar fiindca sunt femei, asa cum in patriarhatul in care traim, in ciuda vitrinei cu legi pentru egalitate de sanse, barbatii adesea se promoveaza intre ei doar pentru ca sunt barbati. Intr-o traditie nefericita, ei inclina sa isi ia uneori alaturi femei in posturi subordonate, dar de decizie, pe alte criterii decat cele care tin de competenta, tocmai fiindca nu au educatia sa dea atentie mintii unei femei - si, slava Domnului, exista foarte multe femei competente*-, ci sex-appeal-ului acestora. Eu nu spun ca e rau sa ai sex-appeal, ci ca este rau sa tii cont de acest criteriu dincolo de relatiile private. Mai mult, daca aceasta este arma de succes, femeile tind sa isi cultive seductia in locul competentei profesionale. Asta vor de la ele cei care au putere sau bani, asta ofera. Cine plateste lautarii comanda muzica. Deocamdata, in istoria multimilenara a patriarhatului, mai ales a celui mioritic, a