Ziua de 13 iunie 1990, care avea sa provoace cea mai violenta mineriada din istoria Romaniei postcomuniste, a debutat cu evacuarea brutala a Pietei Universitatii si a manifestantilor anticomunisti, cu maltratarea grevistilor foamei, perchezitionarea Institutului de Arhitectura, blocarea zonei cu scutieri, perchezitionarea studentilor pentru a fi verificati daca au manifeste legionare(!), arestarea a sute de persoane si încarcarea lor în dube spre a fi transportate în lagarul de la Magurele (unde au fost interogate abuziv si maltratate). Detasamente muncitoresti au fost apoi aduse de catre autoritati pentru a sprijini fortele de ordine. Spre pranz a început un microrazboi civil între fortele de ordine si resturile manifestantilor: avansari si retrageri, marcate de actiunea belica a pietrelor, bucatilor de lemn, diverselor proiectile, sticlelor incendiare.
Filmul evenimentelor surprinde evacuarea dura a manifestantilor din Piata Universitatii, vandalizarea Institutului de Arhitectura, efectuata de presupusi muncitori de la IMGB (Intreprinderea de Masini Grele din Bucuresti), incendierea Ministerului de Interne, devastarea unor institutii oficiale, sosirea minerilor (înarmati) deveniti "instanta suprema de ordine si decizie în Capitala", investiti cu puteri discretionare (au interzis aparitia unor publicatii, au devastat sedii de partide si facultati, au molestat si maltratat pe oricine le parea suspect).
O serie de diversiuni au fost menite a starni starea de confuzie a opiniei publice. Politistilor militari, de pilda, li s-a spus ca trebuie sa curete Piata Universitatii de bisnitari: drept care, acestia au actionat în consecinta. Evenimentele s-au precipitat odata cu atacarea Ministerului de Interne, a Politiei si a Televiziunii. In preajma celei din urma institutii, s-a distribuit (sau confiscat) benzina pentru sticle incendiare, actiunea fiind patro
