Alura importanta a importurilor din ultimul timp, pe fondul mentinerii structurii acestora, ridica, o data in plus, problema functiei importurilor in economia romaneasca. Desigur, fiecare componenta structurala are rolul ei si generalizarile ar fi incongruente cu realitatea si chiar daunatoare. Dar analiza nu poate fi ocolita pe un asemenea considerent si concluzii trebuie desprinse, evitandu-se in mod evident generalizari nefericite. La modul in care arata Romania de azi, dupa 15 ani de tranzitie, importurile au avut un aport decisiv. Contributia importurilor a fost, fara indoiala, substantiala la schimbarea sistemului de organizare economico-sociala, la trecerea de la economia de comanda la o economie de piata, la modificarea profilului economiei nationale, la retehnologizarea economiei si competitivizarea unor sectoare, la reorientarea utilizarii venitului national si a consumului populatiei.

Dar si toate - absolut toate - relele postdecembriste au legatura cu importurile sau poarta direct amprenta acestora: decapitalizarea, dezindustrializarea, polarizarea bogatiei, adancirea discrepantelor sociale. Mai precis spus, nu importurile in sine au fost de vina, ci politicile care le-au guvernat, dupa ce comertul exterior a fost liberalizat si, in mod firesc, fostul control administrativ asupra importurilor a trebuit sa fie abandonat. In tranzitie s-a intrat cu un excedent masiv al cererii fata de oferta pe piata. Mai simplu spus, un surplus de bani pe piata, inimaginabil de mare intr-o economie normala! Acesta a fost mostenit de pe vremea lui Ceausescu. In conditiile in care, in acea vreme, atat supapa somajului, cat si supapa preturilor erau inchise administrativ, ineficienta economiei nu a avea pe unde sa iasa la suprafata si se acumula exploziv in interiorul sistemului inchis, avand ca principale forme de manifestare penuriile de produse si flagranta neac