Cei care se grabesc sa-i cinte prohodul lui Iliescu sa-si aduca aminte de cele un milion de voturi pe care aceasta insecta politica le poate aduna in urna chiar miine dimineata.

Statistica vorbeste. Au peste 45 de ani. Au fost dintotdeauna saraci si vor vedea mereu in saracie o garantie a cinstei. La ei ziarele ajung din an in Pasti – si doar ca unica sursa de hirtie –, iar acolo unde locuiesc, TVR e singurul contact cu lumea larga si rea.

Din democratie pricep doar ca strica daca e prea multa, iar din economia de piata au inteles doar ca nu mai e ca pe timpul lui Ceausescu, cind puteai sa ajungi la puscarie pentru invirteli.

N-au incredere in partidele politice: pe de o parte, nu fac diferenta dintre ideologii; pe de alta, simt – pe buna dreptate – ca au fost folositi, ca masa de manevra, de toate partidele care au cistigat alegerile in ultimii cincisprezece ani. Au, in schimb, incredere in persoanele care le ofera o solutie usor inteligibila si la picioarele carora isi pot depune frustrarile.

L-au tradat o singura data pe Iliescu – in 1996 –, le-a parut rau si nu vor repeta aceasta greseala. Politicienii cu influenta asupra lor ii denumesc fiecare cum se pricepe mai bine. „Cei multi" – spune Iliescu; „guvizii" – ii numeste un baron local, iar un altul, „pulimea".

Acesta este profilul pe care sondajele exit-poll de asta-iarna l-au desenat – in alti termeni, desigur, mai tehnici – pentru aproape 80% dintre alegatorii PSD. Eroarea, calculata si ea cu precizie: 2%. Acestia sint alegatorii lui Iliescu, si, vorba fostului presedinte, chiar sint multi.

Cum trebuie sa rasune in urechile unui astfel de electorat tiradele cabotine ale lui Geoana – seful scos din cutie, trecut prin pudra parfumata si urcat pe soclul partidului? Sau cum se vede nasul in vint al lui Nastase, fata de smecher ajuns a lui Mitre