de VERONICA GUZUN BARUL CASEI Cidrul este un mod de viata, spunea un poet englez care a dedicat acestei bauturi un poem intreg. In perioada medievala, in Anglia, prosperitatea oraselor era judecata dupa cantitatea de cidru produsa. Nici Franta nu ramanea in urma. Charlemagne (Carol cel Mare) era unul dintre cei mai mari consumatori de "vin spumos din mere". Manastirile vindeau cantitati importante de cidru aromat. Iar in secolul al XIX-lea, in Paris, aceasta bautura a inlocuit vinul. Popularitatea lui a inceput insa mult inainte.

DIFERENTE. In antichitate, geograful si istoricul grec Strabon a descris abundenta de mere si pere in Galia si povestea despre o bautura traditionala obtinuta din fierberea merelor in apa indulcita cu miere. Insusi Iulius Cezar a fost incantat de gustul cidrului cand l-a gustat pentru prima data. In perioada Razboiului de o Suta de Ani (1337-1453), traditia a fost uitata si a reinviat abia pe la inceputul secolului al XX-lea. Cei mai mari producatori de cidru au ramas Marea Britanie, Franta, iar lor li s-au alaturat Spania si Statele Unite. Daca veti merge in fiecare dintre aceste tari si veti cere sa gustati un cidru de calitate, veti constata ca produsul care poarta acelasi nume are gust diferit. Traditiile si stilurile fac diferenta. Cidrul traditional francez este spumos si este depozitat in sticle de sampanie. In Spania este foarte aromat, are gust de mere verzi, vanilie, miere si prune si este imbuteliat in sticle de vin. In timp ce acelasi cidru, insa de origine americana, este mai putin carbogazos decat cel european, in special pentru a evita taxele mari care sunt pentru vinurile spumoase in SUA.

RABDARE. Cele mai bune cidruri sunt rezultatul unui amestec foarte atent. Fructele se strivesc. Pulpa rezultata se infasoara in tifon si se preseaza. Sucul care iese se va imbutelia si va fi lasat sa se matureze timp d