de POMPILIU KOSTAS RADULESCU RETETA DE VEDETA Nu stiu unde s-au dus romanticele intalniri de altadata, cand iti intalneai prietena o data pe saptamana, obligatoriu duminica, la un cico si-o prajitura⦠Cert este ca, trecand prin fata unei cofetarii de parter de bloc, pe vitrina careia sta scris "avem parchet melaminat", imi aduc aminte ca in copilarie, cand bunica ma obliga sa termin tot din farfurie, juram ca, atunci cand "o sa ma fac io mare", am sa mananc la masa tort in loc de paine. Tort cu orice! Aplicand teorema, azi cred ca mi-ar ramane aschii printre dinti! George Washington, care spune povestea, avea proteza de lemn, cred ca s-ar fi simtit in largul lui in cartierul pe care bunica il stie din copilarie ca Groapa Vitan! Eu nu! Dar e sigur ca si copiii mei vor sti de gropi, si anume cele eterne, din asfaltul Capitalei! Caci iau in plin una de cum intru pe o strada cu nume de poet (care e de fapt nume de rau, ma rog), ca sa ajung cumva in parcarea din spatele Teatrului National.
CIORBA. Am de gand sa-i pic pe cap actorului Ovidiu Cuncea! Gura lumii spune ca ar fi pastratorul unor retete unice ale gastronomiei universale. "Zvonuri! Zvonuri rautacioase!", imi raspundea el mereu. Asa ca azi mi-am propus sa-l incoltesc chiar pe finalul unei repetitii, adica undeva in jurul orei pranzului! Dar cum artistii se hranesc cu aer, d-aia sunt mici si salariile din cultura, vremea dejunului trece si, spre amiaza, ma gasesc inca in cabina dumisale, ascultand repetitia la un difuzor batut cas in perete!
Ciao, draga bucatarie!
"Hai la mine sa mancam ceva, ca-s rupt de foame! Am o ciorba de salata de n-ai vazut in viata ta!", imi spune intrand pe usa ca o furtuna. Ma conformez si-mi strang la repezeala lucrurile.
Instalati in cea mai placuta incapere a oricarei case, si anume in bucatarie, ne ospatam boiereste. Adica i