Szabo Istvan e unul din numele de referinta nu doar ale cinematografului maghiar al ultimei jumatati de secol, ci si al intregului cinematograf est-european. Preocupat de conditia artistului si a vizionarului in context istoric nefavorabil, de mecanismele dictaturii, dar si de propriul destin, Szabo Istvan are mai multe perioade de creatie in cariera sa, din care cea mai interesanta e cea semionirica, autobiografica, cand retraseaza destinul familiei pe fundalul destinului tragic al Ungariei imediat postbelice: Varsta viselor (1964), Tatal (1966), Strada Pompierilor 25 (1973)... Se face cunoscut pe plan international mai ales cu trilogia Mephisto (1981) - Colonelul Redl (1985) - Hanussen (1988), apoi cu filme ceva mai intimiste, ca Meeting Venus (1991). In ultimii 5-6 ani, Szabo filmeaza aproape numai in engleza - dupa neinteresantul si lungul Sunshine (1999), vine Taking Sides/Cazul Furtwängler (2001), lansat si-n Romania anul trecut, iar acum Being Julia/Julia (2004), coproductie Canada-SUA-Ungaria-Marea Britanie. In ciuda numelor de pe afis - Jeremy Irons si Annette Bening si a prestatiei acesteia din urma, Being Julia dezamageste in primul rand printr-un conformism care nu se potriveste deloc cu nebunul oniric Szabo al anilor 1960- 1970, printr-un caracter prea cuminte-burghez al unui text (al lui W. Somerset Maugham) care asta ar fi in ultimul rand: cuminte-burghez. Aceasta domolire a lui Szabo e oarecum previzibila in ultimul timp si-l scoate din sfera provocatoare in care evolua mai demult. Conditia artistului in societate apare si aici - tema recurenta a unei mari parti a filmografiei regizorului: Julia Lambert e o actrita de teatru ce are o aventura cu un tip mult mai tanar decat ea. Criza emotionala se impleteste inteligent cu una de creatie, pentru ca in cele din urma Julia sa triumfe ca actrita, pe scena. Totul e insa invaluit intr-un cocon comod-cal