Am în faţă o foarte atrăgătoare carte al cărei subiect l-am enunţat în titlul comentariului meu. Cartea i-o datorăm lui Ion Hobana, maestrul S.F.-ului românesc şi expertul nostru numărul unu în materie de Jules Verne. L-a tradus, i-a consacrat numeroase articole şi o substanţială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată şi în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte despre raporturile marelui scriitor francez cu lumea românească şi ale acesteia cu el.

Se pune întrebarea: existau destule temeiuri, destule argumente pentru a întreprinde o cercetare cu tema Jules Verne şi românii? Hobana a considerat că existau şi a şi dovedit-o în cartea de care vorbesc.

Primul argument pe care îl prezintă, în ordinea însemnătăţii, este acela că autorul "călătoriilor extraordinare" şi-a plasat acţiunea mai multor scrieri în spaţii româneşti. Scrieri în care apar, ca personaje, români. Alt argument este că Jules Verne a avut legături directe cu persoane din România. Unele i-au scris şi el le-a răspuns, regretând, cum îi mărturiseşte unei domnişoare din Galaţi, că nu o poate face în limba română. Ea îl impresionase prin excelenta franceză în care îi scrisese. Este, în fine, de luat în seamă, ca argument, istoria bogată a receptării lui Jules Verne în România, a traducerilor, a adaptărilor, a comentariilor din reviste şi ziare, istorie de aproape un secol şi jumătate. în carte Hobana examinează această materie, o sistematizează şi o pune în relaţie cu întreaga operă a lui Jules Verne. Ne avertizează totodată că subiectul cercetării sale nu poate fi considerat închis. Pot apărea date noi cărora alţii şi el însuşi vor trebui să le acorde atenţie. Adresează de altfel o invitaţie de a-l contacta deţinătorilor de "mărturii directe (scrisori, jurnale, cărţi cu dedicaţie etc.) ale relaţiilor dintre Jules Verne