Desertul cu gloante al protipendadei
Ce-i mai sic decat sa-ti salti puscociul pe omoplat, si sa purcezi la macelarit salbaticiuni?
Vanatoarea este desertul cu gloante al protipendadei actuale, la fel cum a fost al trecutei protipendade si va fi al protipendadei de maine.
Pana acum vreo 15 ani, primii tintasi ai tarii erau Ceausescu si zglobiul sau fiu. Acum insa, pe lumea cealalta, le-a venit si lor randul sa fie haituiti, prin desisuri fierbinti, de catre superiorii ierahici.
Tare ma mai intristez cand aud de reprezentante ale sexului frumos ambetate de vanatoare. Poate mi se pare, dar cand sunt trase tolba si sagetile peste desuuri, dantelaria sexului frumos se preface in piatra de caldaram.
Daca la un clefaila ca Nastase inteleg pornirea primara de a matrasi animale, nu-mi pot explica ce cauta frumoasele cu pas de ciuta la partidele de vanatoare. Cum reuseste o tintasa, cu fine calibre ale sexapilului, sa contemple galgaitul sangelului bonom de bursuc ori zvacnetul muribund al caprioarei?
Traseele montane ale tarii abunda de panouri, protapite astfel incat sa le vada tot distratul. Pe aceste panouri, maini iscusite au apasat tragaciul pistolului de vopsit, scriind mare, mare de tot, spre bucuria miopilor: "Vanatul e o bogatie a padurilor noastre. Sa-l ocrotim!".
Bine ca n-a picat la vreun examen de bacalaureat un asemenea text, capabil sa ne innoade judecatile. Oare cum poate fi vanatul ocrotit, din moment ce este vanat? Cea mai comoda metoda de ocrotire a vanatului este sa nu-l mai vanam, dar atunci vanatul ar inceta sa se mai cheme vanat...
Ciudate mai sunt si traseele montane ale mintilor noastre!
Cred cu tarie intr-o lege unviersala a compensatiei. Stiu sigur ca, atunci cand un vanator lichideaza un cerb, purtator de coroane nevinovat, undeva - nestiuta de nimeni - o femeie face dreptate, punan
