Apele, care, in urma cu trei saptamani, aproape ca au sters de pe fata pamantului localitatile banatene de la granita cu Serbia, par sa se retraga. O confirma si specialistii. Incet, spun satenii. Lasa in urma noroaie, hoituri de animale, case daramate. Pete verzi sparg, din loc in loc, monotonia de gri fluid, una cu cerul.
Nu e verdele graului, ci al stufului, la care se adauga oracaitul vesel al broastelor, mirosul si pasarile de balta care s-au cuibarit in zonele inundate. Daca nu te-ai lovi de durerea din ochii oamenilor, ai spune ca e frumos. Un Hristos rastignit pe o cruce de lemn, caruia apele i-au sters chipul, strajuieste intrarea in Foeni.
Pe drumurile roase de ape vezi oameni veniti din toate colturile tarii, sa dea o mana de ajutor. Cativa muncitori incearca sa carpeasca ce-a mai ramas din drum cum stiu ei mai bine, umpland gropile adanci de un sfert de metru cu zgura si piatra. Totul e provizoriu, pentru ca nimic nu-i sigur pana la retragerea completa a apelor. Sigur nu-i nici pamantul pe care calci.
Pasesti atent, ca sa nu te afunzi pana la sold in namol. "Pamantul e imbacsit de apa pana-n temelii", spune un muncitor. "La prima ploaie, se duce de rapa tot ce-am lucrat pana acum". Apele se retrag, deznadejdea oamenilor creste. Locuitorii din Foeni afla de la radio cum le-au decis guvernantii soarta. "Am un radio pe baterii", spune Florina. "De acolo am aflat de ajutoare".
Ca si celorlalti din Foeni, inundatiile i-au distrus casa, gradina si i-au inecat animalele din batatura. Femeia, de 34 de ani, a dormit, zile in sir, in masina pana sa primeasca o camaruta de la Primarie. "Eu si sotul dormim acum pe jos, pe saltele", spune Florina. Vine insa in fiecare zi sa-si mai vada casa, care sta sa se prabuseasca.
In curte, unde apa-ti ajunge inca aproape de brau, au mai ramas niste gaini. Florina le adu
