Acum cativa ani, orasul Fieni era considerat ca fiind unul dintre cele mai poluate: praful de var si de ciment iti intra in case, in haine si in suflet, ca o boala incurabila. Aparitia investitorilor si instalarea sistemelor de filtrare a pulberilor sedimentabile au facut aerul respirabil.
Fabrica de azbociment suporta insa consecintele folosirii unor materiale periculoase: perspectiva desfiintarii.
PE PRIMUL LOC, BANII. La Azbocim, sunt oameni care lucreaza de o viata. Multi dintre ei nici 17 ani nu aveau cand au patruns in hala in care se fabrica placile de azbociment. Fara prea multa pregatire, unii chiar necalificati, angajatii si-au facut semnul crucii si s-au apucat de munca.
Lipsa banilor si familiile pe care le aveau de intretinut au fost motivatii mult prea puternice pentru a nu mai sta pe ganduri atunci cand au hotarat sa munceasca intr-un mediu toxic. De acum insa, nimeni nu-i mai intreaba pe muncitori ce ar trebui sa faca. Normele UE spun clar si raspicat: fabrica nu mai poate functiona.
Produsul obtinut este poluant, iar activitatea din intreprindere trebuie sistata. Mai raman doar cainii slabanogi care latra a pustiu si a jale si care au invadat curtea fabricii. Si mormanele de carbune, amintind a industrie productiva...
"CRED CA ESTE UN ZVON!" Pentru cei aproape 90 de muncitori ai fabricii, vestea a cazut ca un trasnet. Desi au aflat acum doi ani, unii dintre muncitori nici acum nu prea cred ca o data cu integrarea europeana ar urma sa-si piarda locurile de munca. "Eu zic ca este un zvon", spune Simion Alexandru, unul dintre angajati.
Dupa 35 de ani de munca in fabrica, tare greu ii vine acum sa se gandeasca ca va fi nevoit sa-si caute altceva de lucru. "La 53 de ani ai mei, cine credeti voi ca ma mai angajeaza? Asta e tot ce stiu sa fac, iar daca va trebui sa plec din fabrica, unde
