II. Lună caldă
Este al naibii de frig
în inima mea îndrăgostită de tine
vită de tăiat îs,
prăpădită vită de povară.
Fără să clipeşti,
piezişă privire,
întotdeauna din ce în ce mai rău,
urma alege.
Parcă-i sfârşitul lumii:
în creierul nopţii,
cum poate să fie
luna asta caldă ca mintea coaptă.
III. Mort de vis
Când somnul era mai dulce
slavă Domnului, slavă Domnului,
am mai venit pe pământ
am mai venit pe pământul
plin de belele
ca inima de piatră să-mi fie.
De-o fi, o fi
mort de somn
şi beat mort de vis
una peste alta
în tăcere
în marea tăcere.
V. În golul de pământ
O comoară de om mi-eşti
în noaptea asta liniştită
scumpă la vorbă
cu-atât mai mult în patul dublu, bun de catafalc
şi-n golul de pe pământ
cu-atât mai bine,
din ce în ce mai mult.
VII. Pe ascuns
în anii tinereţii, eu mort de oboseală,
tu-mi cântai
cuvintele făr' de noimă, mieroase,
şi lozincile, cuvânt cu cuvânt,
pe ascuns, la fusta mamii
în Senatul răspunsurilor amare
şi al paştelui cailor
de aceeaşi teapă,
masă pusă cum dă Domnul
pe ascuns în noapte.
XI. Nepotolita foame
Din toate puterile, făr' de cugetare,
îndrăgostit lulea
şi cu ştreangul de gât
până-n adâncul glasului
om bun, de paie;
asta-i altă socoteală
asta-i o mare dilemă
în afara lumii, scos din ţâţâni, peste mână,
nepotolita foame
de dragoste-adâncă
la bătrâneţe.
XIII. Dis-de-dimineaţă
Murind pe loc în