II. Lună caldă

Este al naibii de frig

în inima mea îndrăgostită de tine

vită de tăiat îs,

prăpădită vită de povară.

Fără să clipeşti,

piezişă privire,

întotdeauna din ce în ce mai rău,

urma alege.

Parcă-i sfârşitul lumii:

în creierul nopţii,

cum poate să fie

luna asta caldă ca mintea coaptă.

III. Mort de vis

Când somnul era mai dulce

slavă Domnului, slavă Domnului,

am mai venit pe pământ

am mai venit pe pământul

plin de belele

ca inima de piatră să-mi fie.

De-o fi, o fi

mort de somn

şi beat mort de vis

una peste alta

în tăcere

în marea tăcere.

V. În golul de pământ

O comoară de om mi-eşti

în noaptea asta liniştită

scumpă la vorbă

cu-atât mai mult în patul dublu, bun de catafalc

şi-n golul de pe pământ

cu-atât mai bine,

din ce în ce mai mult.

VII. Pe ascuns

în anii tinereţii, eu mort de oboseală,

tu-mi cântai

cuvintele făr' de noimă, mieroase,

şi lozincile, cuvânt cu cuvânt,

pe ascuns, la fusta mamii

în Senatul răspunsurilor amare

şi al paştelui cailor

de aceeaşi teapă,

masă pusă cum dă Domnul

pe ascuns în noapte.

XI. Nepotolita foame

Din toate puterile, făr' de cugetare,

îndrăgostit lulea

şi cu ştreangul de gât

până-n adâncul glasului

om bun, de paie;

asta-i altă socoteală

asta-i o mare dilemă

în afara lumii, scos din ţâţâni, peste mână,

nepotolita foame

de dragoste-adâncă

la bătrâneţe.

XIII. Dis-de-dimineaţă

Murind pe loc în