Cotidianul Ziua publica in editia sa de joi 12 mai un interviu cu de-acum fostul presedinte al Uniunii Scriitorilor, Eugen Uricaru. Acuzat de Doina Cornea ca ar fi „turnat-o“ la Securitate sub numele conspirativ Udrea, prozatorul nu face imprudenta sa o atace vehement pe cunoscuta disidenta. Dar acuzatia vine sa umple paharul de invective, justificate sau nu, la adresa sa si a felului in care a condus destinele USR din anul 2000 incoace. In fata lor, Eugen Uricaru alege calea inversa, a victimizarii. Incoltit din toate partile, declara ca se va retrage din fruntea breslei scriitorilor – ceea ce, intre timp, a si facut. Probabil insa ca acest rol, de victima, nu i se potriveste cel mai bine.
Pentru ca recunoaste a fi facut o „imprudenta“ numind „triviala“ o parte din literatura citita de tinerii scriitori la cenaclul USR condus de criticul Marin Mincu, pentru ca a acceptat diverse alte functii – retribuite consistent – in timpul mandatului sau. Acum, avind in vedere ca jumatate din membrii Uniunii locuiesc la Bucuresti si ca, in consecinta, Uniunea tinde sa-si piarda prestigiul „pe teren“, Eugen Uricaru se declara un sustinator al descentralizarii. Deplingind soarta cruda a scriitorului roman, prozatorul ia pozitii alter-mondialiste: „aceasta isterie a sub-produsului cultural care circula cu o viteza si cu o eficienta uluitoare este pe cale sa ne coste pe toti. [...] Nu spun ca ar exista in Romania o dictatura in sens clasic, dar se poate pregati o dictatura a banului, unde relatiile interumane sint degradate iar valorile culturale nu stau pe locul meritat“.
Bine, dar aceasta „dictatura“, care se numeste capitalism, functioneaza in toata lumea civilizata. Nu trebuie sa opunem banul culturii pentru ca recadem in aporia sarmanului Dionis: ca sa fii scriitor e bine sa fii sarac si (daca se poate) bolnav, numai ca atunci nu mai poti scrie. Intre
