Nu credeam ca voi citi in Romania anului 2005, intr-o revista de autentica tinuta intelectuala, precum Romania literara, un denunt in toata regula, demn de retorica perversa a anilor ’50. Cu atit mai putin m-as fi asteptat ca un astfel de denunt sa poarte semnatura unui scriitor cunoscut, aflat, de citeva luni, intr-o postura oficiala, de vicepresedinte al Institutului Cultural Roman. Nu este, desigur, prima oara cind Mircea Mihaies reactioneaza visceral, lipsit nu doar de nuante, ci si de o minima civilitate, improscindu-i cu invective – asa-zis pamfletare – pe toti cei care, dintr-un motiv sau altul, il contrariaza. Dar cu Nu trageti in patrupede! (publicat in numarul din 18-24 mai al Romaniei literare), Mircea Mihaies intrece, totusi, orice asteptari si depaseste toate limitele unui dialog civilizat.
Ce anume l-a infuriat atit de tare pe „pamfletar“, incit sa-si piarda complet „uzul ratiunii“? Desigur, scrisoarea deschisa pe care un grup de 23 de universitari romano-americani (23 si nu doar 3, cum pretinde Mircea Mihaies) i-a adresat-o presedintelui Basescu, cerindu-i sa-l demita pe Mircea Mihaies de la ICR, ca urmare a insultelor proferate de acesta intr-un alt „pamflet“, Oierii mintii. Este adevarat ca scrisoarea si-a gresit destinatarul, pentru ca nu presedintele Romaniei trebuie sa intervina intr-o astfel de situatie. Nu sanctiunile administrative si, cu atit mai putin, interventia presedintelui ar putea „regla“ retorica unor astfel de interventii. Cei care ar trebui sa reactioneze sint intelectualii, nu guvernantii.
Dar scrisoarea, semnata, printre altii, si de Maria Bucur-Deckard si de Irina Livezeanu, semnala incompatibilitatea dintre cele doua ipostaze ale colaboratorului Romaniei literare: cea oficiala, de vicepresedinte al ICR, si cea de pamfletar. In fond, cita vreme nu te reprezinti doar pe tine, ci si institutia din care fac
