Subiectul Uniunii Scriitorilor din Romania este cel mai fierbinte subiect cultural din media. De ce? Aparent, pentru ca presedintele Uniunii este implicat intr-un mare scandal. Insa in spatele acestei cauze ar putea sta alta cauza mai profunda: PSD a pierdut puterea si atunci scriitorii din Uniune isi cauta un alt sef decit cel pesedist. Unul mai bun, mai cuminte si mai bine orientat politic in aceste zile. Asta e motivul pentru care unii viteji intirziati il contesta acum pe Eugen Uricaru.
Altfel, deconspirarea acestuia de catre CNSAS fusese anticipata in mediile literare de unele zvonuri, ca sa nu mai vorbim de celelalte, foarte multe si foarte grave, lucruri care ar fi trebuit sa ii fie reprosate, dar care nu i-au fost reprosate nici din greseala de cei care puteau schimba ceva in USR. Daca de-abia acum a cazut PSD-ul!
De aceea, eu cred ca nu are aproape nici o importanta cine va fi noul presedinte. Va fi unul „mai bun“, probabil, dar nu va putea schimba nimic esential in cadrul USR, pentru ca nu are cum. Chiar daca el ar vrea sa reformeze Uniunea, nu va putea pentru ca in interiorul acesteia nu exista motivatia unei schimbari. USR are un statut aberant, dar foarte placut pentru membrii ei. Pe de o parte, ea se considera o institutie privata si se comporta ca atare, adica nu da socoteala nimanui si nu e silita administrativ sa obtina anumite rezultate.
Si de-aia nici nu le obtine. Pentru ca, pe de alta parte, in mod evident nu e vorba de o institutie privata, care obtine performante pentru ca se afla in competitie corecta cu alte institutii similare. Din cauza lipsei unei reglementari corecte a domeniului, USR detine inca un cvasimonopol pe zona institutiilor de cultura cu profil literar si are inca relatii privilegiate cu statul. Putem numi o astfel de institutie „privata“? In plus, e problema patrimoniului, care nu e constituit
