Punctul slab al actualei guvernari este ministrul de justitie. Monica Macovei, tocmai pentru ca nu are nici o afiliere partizana (ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte un avantaj), este ministrul cu cea mai mare expunere politica. Reforma justitiei devine astfel proba de foc a capacitatii guvernului de a rezolva problemele restante.
Desi alternanta la guvernare a dominat tranzitia romaneasca, diferenta semnificativa dintre guvernele FSN-PDSR-PSD si toate celelalte consta in modul de raportare la reforma. In decembrie 2000, primul act al noului guvern PDSR a fost sa anuleze brutal o buna parte a legislatiei anterioare, pe cind in decembrie 2004, guvernul coalitiei era concentrat pe adoptarea cotei unice.
In primul caz prevala o viziune pragmatica, iar controlul resurselor, inclusiv al celor juridice, dadea tonul unei guvernari urmarind stabilizarea clientelelor; in al doilea caz, tenta doctrinara a cotei unice releva schimbarea perspectivei si incercarea de atragere a unor noi aliati socio-economici. Grupurile de interese nu puteau privi fara ingrijorare situatia.
Cadrul juridic, dar mai ales calitatea personalului din justitie, asigura protectia sau limitarea coruptiei.
Pe de alta parte, starea justitiei reprezinta si pentru PSD sau CSM (care se gaseste pe aceleasi pozitii cu fostul partid de guvernamint) un moment al adevarului. Faptul ca cele doua si-au concentrat atacul asupra reformei justitiei ilustreaza complicitatile dintre politica si drept, care au supravietuit perioadei comuniste.
Capitalismul concurential nu poate functiona decit pe baza unui sistem juridic independent, capabil sa asigure suprematia legii si impartialitatea tribunalelor. Capitalismul de mahala cu tenta sa socialista nu poate functiona insa intr-un asemenea context.
Era de asteptat, deci, ca rezistenta la schimbare sa fie puter
