Declaratiile de avere si de interese ale demnitarilor au starnit, cum era de asteptat, valuri de comentarii. Inca o data se dovedeste ca in Romania democratiei "originale" demnitatile sunt foarte rentabile in mare parte din cazuri.
Ocuparea unei functii inalte in aparatul de partid si de stat, cu un salariu bunicel, dar nu exagerat, fara alte surse de venit, aduce titularului o bunastare de invidiat, o avere la care foarte multi dintre cei ce se zbat sa dezvolte o afacere onesta abia daca viseaza. O veritabila insulta la adresa intreprinzatorilor cinstiti, spun reprezentantii patronatelor.
De remarcat si dublul standard cu care sunt tratati patronii si demnitarii. In timp ce primii sunt calcati de controale peste controale, mai ales daca n-au spate politic, ceilalti n-au nici o grija. Eventual sunt iritati de faptul ca trebuie sa-si faca publice averile. In rest, nu-i deranjeaza nimeni.
Si nu-i deranjeaza pentru ca ei insisi si-au facut o lege fara dinti, sesizeaza si reprezentantii societatii civile. Puricatul averii unui demnitar si, mai ales, identificarea surselor acesteia reprezinta un proces extrem de greoi, practic fara vreo finalitate.
De aceea unii dintre alesii natiei isi permit sa completeze declaratiile in bataie de joc, sa le predea cu mari intarzieri, de multe ori incomplete. Cum de la cap se impute pestele, modelul celor de la varf a ajuns cvasigeneralizat. Sa ne amintim, spre exemplu, de tevatura cu averile sefilor mai mari sau mai mici din politie.
Vile, terenuri, masini de lux adunate din salariul de bugetar! Acolo s-au demarat controale, dar rezultatul a fost mai mult o actiune tip "Nufarul". Cu cat era mai ridicat nivelul infractional in vreun judet, cu atat era mai mare averea sefului sau sefilor din politie. Unii dintre cei cu bube-n cap au fost nevoiti sa se pensioneze.
De n
