- Comentariu - nr. 97 / 19 Mai, 2005 Unii dintre apropiati afirma ca, gadilat in orgoliul lui nemasurat, odinioara se topea, pur si simplu, sa auda cum trepadusii si lingaii din jurul lui il asemanau cu "ursul" Carpatilor. Apoi, dupa ce o pe rioada, scurta, bineinteles, dupa ce a coborat un pic cu picioarele pe pamant, repede monotonia traiului zilnic l-a plictisit, iar l-a apucat amocul, cum se spune in popor, si se vedea Mihai Viteazul din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acum, considerandu-se un fel de Mesia, Gigi Becali se declara un "razbunator al luminii". Se crede Capitanul (Zelea Codreanu?!). Ziaristii sunt si raman, in viziunea lui de ins scolit pana la genunchiul broastei, acolo, insi inutili, care nu fac nimic, niste scarta-scarta pe hartie. Totul - privit de la inaltimea muntilor de bani pe care-i invarte cu lopata. Cum au fost ei dobanditi, se pare ca, deocamdata, este doar treaba lui. In afara banului, invocat la fiecare trei cuvinte, nu mai exista nimic. Dumnealui nu asculta de nimeni. El este atoatestiutor. Este Alfa si Omega. Nici un sfat pentru el nu-i bine venit. In schimb, recent, recunostea ca, dupa o singura cafea, ii sar capacele! Concluzia? Mereu fiind cu capsa pusa, inseamna ca… bea prea multe cafele pe zi. Tocmai pentru a dovedi ca cine se aseamana se aduna, Gigi Becali pozeaza in postura de salvator al lui Mihai Stoica, maestrul directiei de dreapta in gura unui fan al Stelei, care, cica, il deranja si il supara la meciul de fotbal al echipei sale cu CFR Cluj. Nu mai contreaza suspendarea de un an a acestuia, nici amenda de 5.400 de euro, nici imposibilitatea de a mai reprezenta echipa Steaua, ca presedinte. Oricum, in postura de arbitru si de avocat pe langa Ioan Radu cel lovit, Gigi vrea sa dovedeasca, inca o data, adevarul ca prietenul la nevoie se cunoaste, insotit, ca de obicei, de cuvantul "tupeu"! LAZAR LADARIU - Comentariu - nr. 97