In Romania e rau si atunci cand e bine, pentru ca banii din strainatate, in loc sa "irige" mai intaI productia, ca sa creasca pe aceasta baza puterea de cumparare, umfla direct veniturile, dupa cum fac si subventiile la entitatile din tara care ar fi trebuit de mult inchise. La sfarsit se vede ca nu e nici o diferenta intre seceta si inundatie, intrucat conducta de bani e la fel de ingusta
O intrebare la Radio Erevan, actualizata la realitatile postcomuniste, ar suna cam asa: "Este adevarat ca poate fi rau si atunci cand e bine?". Raspunsul este simplu: "Da, este adevarat, dar numai in Romania".
Iata ca, daca privim spre cresterile economice de basm, dezinflatia de vis si vanzarile spectaculoase din magazine, care in urma cu un cincinal puteau face cel mult subiectul unei povestiri SF, ne cuprinde bucuria. Numai ca, daca schimbam perspectiva si ne uitam spre cresterea depozitelor si a certificatelor BNR pana la nivelul-record de 200.000 de miliarde de lei, ne apuca brusc tristetea.
Suma, echivalentul a 5,7 miliarde de euro, reprezinta mai bine de trei sferturi din economiile populatiei sau jumatate din totalul creditelor acordate de banci. Iar daca se mai pun alaturi si rezervele minime obligatorii (3 miliarde de euro), se ajunge la concluzia ca aproape jumatate din potentialul banesc al tarii – masa monetara – zace in vistieria bancii centrale.
E ca-n basmul lui Petre Ispirescu: "Un ochi plange, un ochi rade". Pana la urma nu ne ramane decat sa ne intrebam, asa, sofistic: ne bucuram, ne inveselim, dar oare nu radem ca prostii?
Pai, inainte de a vorbi pe cineva de rau, e bine sa vedem de ce radem. De la cine sunt banii care provoaca veselia? In parte, de la muncitorii din strainatate. Sume care se umfla, se tot umfla. Familiile truditorilor se bucura. Dar asta nu poate anula faptul ca economia este o stiint
