- Diverse - nr. 98 / 20 Mai, 2005 Infratit cu natura, taranul roman a lasat deoparte mostenirea romana, botezand cea de a treia luna a primaverii dupa chipul si asemanarea ei; de aceea, in calendarul popular, luna Mai este cunoscuta sub numele de: Florar, Frunzar, Luna ierburilor. Luna in care se revarsa in lume "potop" de verdeata si flori a facut sa fie data uitarii stravechea zeita romana Maia. Stramosii nostri, care pricepeau mai bine semnele vii ale lumii, celebrau natura si se smereau in fata ei. Luna Mai este sorocul in care infloresc salcamii si teii, luna in care puii pasarilor invata sa zboare, ultima luna in care se insamanteaza porumbul, iar gospodariile taranesti primesc fata de sarbatoare. "In gradina lui Dumnezeu cresc si spini, si trandafiri." Aceasta vorba vine din lumea de verdeata si flori, bune si rele, frumoase si urate, folositoare si nefolositoare omului. De la umilul fir de iarba, pana la floarea cea mai aratoasa, fiecare planta are cate un nume si un rost de indeplinit, ca oricare vietate. Cel mai inalt vis al omului este sa-si duca sufletul, dupa moarte, in gradina minunata cu flori, verdeata si pomi - de aceea se foloseste si expresia, despre gradina cu flori, ca este "un ochi de Rai" in satele noastre. De la gradina descrisa in Cartea Facerii Lumii, omul a nazuit mereu sa si-o faca pe a lui, aici, pe pamant. Gradina de flori intra in compunerea gospodariei taranesti ca si acareturile. Vrednicia si sufletul simtitor al gospodinei, al fetei mari, se cunosc dupa gradina sau gradinita de langa casa, dupa glastrele ce te intampina din pervazul ferestrelor. Se foloseste in popor expresia "este o gradina de femeie", si ea vrea sa ilustreze ca acea femeie este inzestrata cu toate darurile, ca o gradinita incarcata. De la plamadirea lui, sufletul romanesc s-a deschis frumusetilor acestei lumi pe o "frunza verde" de orice floare cu care si-a in