Ultimul zbor din Irak trebuia sa ajunga spre seara. A avut insa intarziere si s-a facut noapte. Soldatii isi ascund nerabdarea: au asteptat intoarcerea de peste un an; ce mai conteaza acum cateva Ultimul zbor din Irak trebuia sa ajunga spre seara. A avut insa intarziere si s-a facut noapte. Soldatii isi ascund nerabdarea: au asteptat intoarcerea de peste un an; ce mai conteaza acum cateva ceasuri in plus. Acesta e momentul la care viseaza toti: sa revina din razboi nevatamati. Exista insa si rani invizibile, care au inceput sa ingrijoreze de-a binelea Pentagonul. "Cosmarurile mele sunt atat de intense incat, intr-o noapte, m-am trezit strangand-o de gat pe logodnica mea", se confeseaza locotenentul Julian Goodrum, unul dintre multii veterani din Irak. "Altadata, m-a trezit ea. Devenisem violent, loveam, ma zbateam. De atunci, dorm pe canapea, pana cand voi reusi sa-mi tin cosmarurile sub control".
Ajunsi epave umane in prag de sinucidere
Locotenentul Goodrum a facut ambele razboaie din Irak. Din primul s-a intors erou, cel de-al doilea l-a transformat intr-o epava umana si l-a adus in pragul sinuciderii. El face parte din cei mai bine de 10.000 de militari reintorsi din Irak cu sindromul de Stres Post-Traumatic. Si care au nevoie de ingrijire medicala atenta pentru a trata aceasta boala periculoasa. Sunt oameni traumatizati, condamnati la o stare de panda permanenta, au fobia multimii si continua sa vada in fiecare trecator un posibil terorist. Mijloacele cu care isi duce lupta gherila irakiana - lunetisti, kamikaze, masini-capcana - poarta vina instalarii sindromului la militarii americani.
Consecinte nevazute
Pentru a combate maladia, Pentagonul recurge, in afara tratamentelor conventionale, la unul mai putin obisnuit: jocurile video care refac, in realitatea virtuala, inprejurimile si strazile Fallujei. Cei atinsi de sindr
