Norvegia sarbatoreste in acest an o suta de ani de independenta. In 1905, dupa aproape un secol de uniune dinastica suedezo- norvegiana, Oslo a devenit capitala unei tari suverane. Asa cum le sta Norvegia sarbatoreste in acest an o suta de ani de independenta. In 1905, dupa aproape un secol de uniune dinastica suedezo- norvegiana, Oslo a devenit capitala unei tari suverane. Asa cum le sta bine nordicilor, Norvegia are traditia divorturilor mai mult sau mai putin civilizate, dar intotdeauna pasnice, de statele cu care s-a aflat in diferite constructii politice. Inconjurata de vecini puternici, de la inceputul secolului al XIV-lea, Norvegia s-a vazut nevoita sa renunte la orice veleitate de putere regionala. De la 1380 pana in 1905, tara a fost parte a unor uniuni dinastice inegale, timp de aproape patru secole, cu Danemarca, apoi cu Suedia, de la inceputul secolului al XIX-lea pana la declararea independentei. Acordul de la Karlstad, incheiat la 23 septembrie 1905, intre Norvegia si Suedia a consfintit aparitia statului norvegian modern, ca monarhie parlamentara, avandu-l ca suveran pe fostul print Carol al Danemarcei, sub numele de Haakon al VII-lea. Putin cunoscuta noua, romanilor, Norvegia este una dintre cele mai interesante tari din Europa. Cu o economie dinamica, un standard de viata ridicat si cu un sistem politic ce functioneaza ireprosabil, Norvegia pare a fi, in mai multe privinte, etalonul dezvoltarii europene. Desi activa pe plan international, cu precadere in actiunile de mediere si pacificare, Norvegia nu face parte din Uniunea Europeana, fiind insa membru al NATO, optiune explicabila data fiind vecinatatea cu Rusia, in trecut o amenintare. Puterea de stat este impartita intre trei institutii: Storting (puterea legislativa), Guvernul si curtile judecatoresti. Un rol important in echilibrul politic al tarii il joaca structurile administrative centrale s