Oricata neincredere am avea in ambitiosul politician ex-Psd, ex-Pd, Cozmin Gusa, el este printre putinii care mai indraznesc sa-l critice, pe fata, pe actualul sef al statului, Traian Basescu.

Ca fost adversar si fost prieten al lui Basescu, redevenit adversar, Gusa are avantajul de a-l cunoaste bine. Pentru majoritatea oamenilor, Basescu este un necunoscut, desi a fost mediatizat enorm. Chiar si Andrei Plesu, pe cand era consilier, declara ca seful sau pe linie ierarhica este atat de imprevizibil, incat nici ai sai consilieri nu prea stiu la ce sa se astepte. Asistam la un spectacol care se repeta, cu un decor putin schimbat, cu alti actori, dar rolurile sunt aceleasi. Este o dilema cu privire la omul care se afla (temporar) in fruntea ierarhiei executive dintr-un stat: din cauza lipsei de transparenta, cand comite erori, nu stii daca i se datoreaza lui sau consilierilor sai. Nu stii daca respectivul lider tine cont de sfaturi. Predecesorii actualului presedinte, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Ion Iliescu (ii enumar in ordinea in care s-au succedat), au fost inconjurati de consilieri numerosi: unii erau oameni de o inteligenta deosebita sau extrem de binevoitori, iar altii erau catastrofe intelectuale si profesionale. Cand respectivii presedinti faceau greseli, era foarte greu sa-ti dai seama, din sursele existente, sau chiar din interviurile de cercetare, cine purta responsabilitatea ultima. Gusa inca ii mai poarta lui Basescu o puternica simpatie, in ciuda a tot ceea ce s-a petrecut: el atribuie multe din erorile care au aparut la Cotroceni lipsei de profesionalism (sau de experienta, ceea ce este cam acelasi lucru) a consilierilor. Gusa are dreptate cand sesizeaza teama celor de la putere si din opozitie de a-l critica pe seful statului. Traim intr-o cultura politica in care oamenii inca mai au problema de a nu intelege ca lucrul de care politici