Traieste deasupra lumii, pe-un deal, unde si-a ridicat cu mainile ei o bisericuta si-o cruce. Rugaciunile ei sunt atat de puternice, incat Dumnezeu le indeplineste pe toate si-o ajuta sa le fie si altora de folos.
Pe Valea Muresului, primavara sta suspendata in aer, grea de miresme. Ies din soseaua mare care duce spre Reghin si intru pe un drumeag care urca spre munti, se catara pe dealuri, se agata de copacii infloriti. Satul Pietris. Doua batrane imbracate in negru privegheaza un pod din lemn peste o rapa. "O caut pe leliuca Victoria, poate ati auzit, saru mana, mamaie." Ele se privesc o clipa tacute, ca si cum si-ar spune una alteia: "Vezi?" "Nu-i in sat Lelea Torie. Ii sus, hat, la izvorul din chiatra, unde-o fost bordeiul lui Zaharie al lui Trifon, ciobanul. Acolo ii. Lelea Torie nu-i in sat." Intreb din nou. "Am auzit ca vine lumea la ea, ca-i femeie credincioasa si ca poate sa vindece prin rugaciuni." Batranele nu zic nimic, doar se privesc cu talc, incremenite in soare. "Am auzit ca vin la ea si oamenii care isi pierd animalele, si ea se roaga si pe urma le spune unde sunt, asa-i?" Una din femei isi face o cruce mare, privind catre bisericuta care sta agatata in stanga, deasupra satului. "Asa o fi, Doamne feri." Cealalta tace. Paraul susura pe sub podetul din lemn. Nu vor sa-mi spuna nimic, desi stiu. Povestea Victoriei si a viziunilor ei face roata pamantului. Unii spun ca este un fel de calugarita alba care traieste retrasa in rugaciune si post, altii spun ca stie ghici, ba umbla vorbe stranii, cum ca lelea Victorie stie vorbi cu animalele si chiar cu copacii si ca acolo unde traieste, pe-un varf de deal, si-ar fi facut cu mainile ei o biserica in curte. Batranele tac ghemuite in negru, sprijinite in betele lor. Primavara se incalzeste la soare.
Ocolesc intregul sat, peste deal. Drumul se catara prin rape pietroase pana sus, pe un platou, d
