Calatoria.
Nu stiu cum arata ingerul meu pazitor, dar mi-l inchipui ca o mica stea sau o farama de soare luminos si cald. In schimb, in toata viata i-am simtit prezenta. Desi, cu siguranta, l-am suparat foarte tare prin vorbe si fapte nesocotite, niciodata nu cred sa ma fi parasit. Intotdeauna insa am avut de suferit cand pacatuiam intr-un fel sau altul.
Acum, cand astern aceste randuri pe hartie, am o varsta aproape egala cu o jumatate de secol. Am in momentul de fata cinci copii, doi baieti si trei fete, desi am nascut sase. Despre acest al saselea copil, de fapt al treilea in ordinea nasterii, simt nevoia sa povestesc in mod deosebit. Numele lui de botez este Stefan Alexandru. S-a nascut in anul 1977, pe 26 decembrie, cu mai multe malformatii congenitale. A supravietuit doar sase luni, timp in care l-am salvat de trei ori de la moarte. In timpul cat a trait, nu l-am auzit niciodata plangand, radea doar, radea chiar si cand manca. Manca mult si crestea foarte putin. In sase luni de viata a luat in greutate doar o jumatate de kilogram.
Pe 25 iunie 1978, la ora 8.15 a.m., a decedat in urma unei ruperi de vase sanguine. Mare ne-au fost jalea si durerea, dar nu aveam ce face. Asa a fost voia lui Dumnezeu, iar noi trebuia sa acceptam moartea lui.
Dupa decesul lui Stefan, am ramas iarasi insarcinata, iar in timpul acestei sarcini, in luna a noua, am fost eroina unei rapiri in duh. Era la inceputul lunii iunie 1979. Fusesem la dispensar pentru un consult medical. Era o zi torida, de vara, si m-am gandit sa trec prin piata sa cumpar niste visine si cirese, care aparusera de curand. Am ajuns la o taraba unde vindea o familie: sot, sotie si un baiat de 14 ani. Am cerut 1 kg de visine si 1 kg de cirese. Mi s-a cantarit marfa solicitata si urma sa o platesc cand, deodata, am simtit ca mi-e rau si ca voi lesina. Am cerut apa si am inceput sa ma las in
