Ce altceva sa spui cand afli ca ai nostri sunt liberi? Dupa bucurie vine insa, intotdeauna, gandul. Gandul ca expresia de mai sus trebuie luata la propriu.

Dumnezeu a fost, probabil, factorul determinant in eliberarea lui Marie Jeanne, Sorin si Ovidiu, ca altcineva cine, „celula de criza" de la Cotroceni? Nu mai departe de vineri seara, infiorand o tara intreaga, presedintele Basescu declara oaresicum iritat la televizor, ca am putea vedea si o executie in direct a jurnalistilor.

Gandul ca exclamatia in araba Allah el Akbar era mai potrivita: cu siguranta, organizatiile religioase islamice din Irak sunt cele care au reusit sa schimbe soarta jurnalistilor romani aflati in pragul mortii televizate, salvand totodata buna convietuire dintre romani si numeroasa comunitate araba de la noi.

Daca s-au dat bani, si cati, probabil ca nu vom sti niciodata oficial. Oricum, o targuiala de atatea saptamani pe pretul in euro sau in dolari al vietii celor trei romani e greu de inchipuit.

Cu ce dureri de cap ramanem dupa aceasta criza? La ora la care scriu, nu stiu ce va spune Traian Basescu la conferinta de presa.

Sper ca autoritatile, in frunte cu presedintele, sa aiba bunul simt de a nu-si adjudeca politic rezolvarea crizei si sa dea in schimb slava lui Dumnezeu ca ziaristii n-au dat din portocaliu in negru – altfel, era vai si amar de capul actualei puteri portocalii! (Cat de teferi au scapat cei trei ramane de vazut: chiar

daca nu au rani pe corp, ce-o fi in mintea lor dupa o luna si jumatate in anticamera mortii numai ei stiu…). Ce-i drept, nu e vina lui Basescu ca ziaristii au ajuns in mainile teroristilor, dupa ce au plecat in Irak intr-un mod pe cat de dubios, pe atat de iresponsabil.

Dar apoi, intreg comportamentul „celulei de criza" a dat opiniei publice impresia de acuta nesiguranta, de lips