Rafinamente muzicale.
"De alaltaieri si pana ieri"
Seniorul folkului romanesc e prezent pe piata cu un nou album. Nostalgiile unui trubadur care sufera de singuratate si uitare
Prin anii 60-70, pe vremea cand Bob Dylan ii cucerea pe americani cu manifestele lui muzicale, acompaniate de chitara si muzicuta, noi, romanii, il descopeream pe Doru Stanculescu si muzica lui novatoare pentru timpurile de-atunci. Piesele sale - Ai-hai, Ecou de romanta sau Fara petale - erau varfuri de clasamente muzicale, cronica romantica a unei generatii crescute intre slogane partinice si pentru care a canta despre dragoste era un veritabil triumf. Si iata ca dupa patru decenii, acest senior al folkului romanesc nu se lasa si iese pe piata cu un nou album, "De alaltaieri si pana ieri" (vol. II).
Danut si Dorulet
- De ce ati preferat sa inregistrati acest album in Germania, in studioul lui Dan Andrei Aldea, un alt nume celebru al muzicii romanesti din anii 60?
- Pentru ca eu cu Danut avem aceleasi gusturi artistice, semanam atat de mult, incat am fost si suntem ca fratii. Mi-am dorit sa fac un album cu el, inca de pe vremea cand era in tara, impartindu-si activitatea intre formatia Sfinx si munca in Radio si la Electrecord, ca inginer de sunet. Am colaborat in multe spectacole, am fost impreuna in multe turnee, am cantat impreuna. Dupa cum arata si titlul albumului - De alaltaieri si pana ieri -, si pe acest al doilea volum sunt piese compuse pe vremea cand aveam mai putini ani, dar mai mult par pe cap, dar care nu au fost transpuse niciodata pe discuri. S-a intamplat asa, pentru ca atunci cand eram gata sa inregistrez, devenisem deja un tip incomod pentru sistemul comunist, si majoritatea pieselor mele (cu exceptia catorva inregistrari in Radio) le mai puteam canta doar pe scena. Dintre ele, mai am atat de multe, incat sper sa ajung si la un vol
