Ati avut ideea acestui film pentru ca faceti parte din categoria de decretei?
Nu, am pornit de la observatia ca acest subiect, acest experiment social gigantic, foarte spectaculos, cu o latura tragica indiscutabila, nu a fost tratat cu adevarat in nici un film documentar. Cand faci aceasta meserie si dai peste un asemenea subiect, n-o faci pentru ca biografia te impinge catre subiectul respectiv. Realizezi cu ochii unui autor de film documentar ca obiectul asta n-a fost ridicat de nimeni de jos de aproape 15 ani, cu exceptia cartii lui Gail Kligman, Politica duplicitatii, aparuta la Humanitas.
Dar sunt o gramada de asemenea subiecte lasate pe jos.
Mie mi se pare ca este povestea suprema a perioadei comuniste. Modul in care regimul a controlat viata privata a oamenilor a fost discutat de multe ori, in special in legatura cu dosarele Securitatii si cu informatorii. Dar modul in care regimul a controlat ce se intampla in dormitorul romanilor si mai ales urmarile unei situatii in care femeile erau transformate in masini de facut copii, lucrul asta mi se pare de departe expresia celei mai teribile absurditati, in care erau obligati oamenii sa traiasca atunci. Daca cineva mi-ar spune "ia cu tine o poveste a regimului Ceausescu, una singura, pe o insula", cred ca aceasta poveste e suficienta pentru a ne lamuri pe toti cum am trait in acea lume, care sunt vinovatiile noastre si ce trebuie sa facem ca sa nu se mai intample asa ceva. Povestea decreteilor contine toate elementele esentiale pentru intelegerea sistemului comunist, a complicitatii individului cu sistemul, a compromisurilor care nu trebuie facute, pentru ca ele vor fi urmate de alte compromisuri si mai mari s.a.m.d. Eu am inteles un lucru la care, va marturisesc, nu ma gandisem la inceputul realizarii acestui film: regimul Ceausescu este in foarte mare masura creatia noastra, a societatii rom