Chinezii par sa aiba o raportare la timp diferita fata de europeni. Timpul lung prevaleaza, chinezii gandesc in perioade generoase de timp. China duce o politica pe termen lung, care ar putea cuprinde doua stagii. In prima etapa, China trebuie sa isi creeze o baza economica, sa isi multiplice resursele financiare pentru a se putea dezvolta strategic si afirma politic. Dupa aceea, China se poate manifesta ca o mare putere, la nivel regional si global. Prima etapa este oricum departe de a fi incheiata.

In planul relatiilor internationale se vede deja o ofensiva discreta a Chinei. Chinezii au investitii in Africa si America Latina si relatii politice bune cu lideri din aceste zone. Tenacitatea si perseverenta chineza dau roade. Companiile chineze extrag petrol, exporta sau construiesc fabrici si strazi in Angola, Gabon, Sudan, Africa de Sud. Politica chineza include si pregatirea unei elite africane pregatite in China: 10.000 de studenti africani studiaza in universitati chineze in fiecare an. Din 15 miliarde de dolari investiti in Africa anul trecut, aproape 1 miliard a fost investitii chineze, China avand relatii diplomatice cu 47 din cele 53 de tari de pe continentul negru. Tot ce cere China este recunoasterea drepturilor sale asupra Taiwanului si unda verde pentru investitii chineze si comert. Oriunde altii lasa terenul gol, chinezii isi sporesc prezenta. Din primele 15 firme straine care opereaza in cea mai mare tara din Africa, Sudan, 13 sunt chineze. In schimbul petrolului extras din aceasta tara, China acorda sprijin politic guvernului de la Khartoum cand Consiliul de Securitate, in care China este membru permanent cu drept de veto, intentioneaza sa adopte o linie mai transanta fata de guvernul sudanez pentru a opri atrocitatile din Darfur si a incheia definitiv procesul de pace cu rebelii din Sud. China incepe sa arate ca este un jucator global, chia