La un an de la dezastrul de la Mihailesti, supravietuitorii resimt evenimentele cu aceeasi intensitate ca si in neagra zi, pe 24 mai 2004. Pentru cei carora le-a fost scris sa scape din ghearele La un an de la dezastrul de la Mihailesti, supravietuitorii resimt evenimentele cu aceeasi intensitate ca si in neagra zi, pe 24 mai 2004. Pentru cei carora le-a fost scris sa scape din ghearele mortii, cosmarul continua. Tragedia i-a marcat pe viata. 24 mai 2004. Ora 5,00, la iesirea din comuna buzoiana Mihailesti, un autotren incarcat cu azotat de amoniu s-a rasturnat in sant. Soferul a scapat fara nici o zgarietura, insa a observat ca sub cabina a izbucnit un incendiu. A sunat la dispeceratul pentru situatii de urgenta, anuntand accidentul. La fata locului au ajuns politistii, pompierii militari, ziaristii si cativa localnici. Ora 5,20, TIR-ul incarcat cu azotat de amoniu a explodat, deflagratia maturand totul in cale. 18 persoane si-au pierdut viata, iar altele au suferit rani grave.

"Nici acum nu pot uita"

Unul dintre supravietuitori este agent-sef adjunct, Gabriel Hurlup. La vremea respectiva el era seful de post din Mihailesti. "La ora 5,00, am fost sunat ca in afara comunei a avut loc un accident. M-am urcat in masina personala si am plecat catre locul indicat. Am ajuns in jurul orei 5,10. Am vazut camionul rasturnat in sant. Soferul statea langa cabina care luase foc. In spate, un cauciuc ardea la marginea drumului. Carosabilul era plin de motorina scursa din rezervorul spart. Ploua marunt. L-am legitimat pe sofer si l-am intrebat ce transporta. Cand mi-a spus ca transporta azotat de amoniu, am anuntat imediat pompierii. L-am ajutat pe sofer sa-si scoata din cabina actele si lucrurile personale pentru a nu fi distruse de flacari", povesteste Gabriel Hurlup. Politistul a inceput apoi sa degajeze circulatia pentru a nu se crea ambuteiaj. In acel mome