Daca decizia politica privind amanarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin activarea clauzei de salvgardare, a fost, asa cum se zvoneste, deja luata, atunci alegerea domeniului concurentei a constituit o gaselnita nimerita pentru a se identifica motivatii si pretexte.
Aceasta ar si explica noianul de avertismente cu care a venit in Romania, intr-o vizita, se pare, cu scop precis, comisarul pentru concurenta al Comisiei de la Bruxelles.
Exista cel putin doua elemente care ne spun de ce. In primul rand, economia romaneasca, asa cum este aceasta astazi, constituie, inca intr-o masura substantiala, produsul unei obisnuinte istorice de a se trai pe banii statului. Culmea este ca perioada postdecembrista, in principiu de trecere de la economia de comanda la o economie de piata, in loc sa slabeasca aceasta atitudine, a intarit-o.
Cu timpul, tot mai multe dintre intreprinderile ramase in proprietate de stat au ajuns sa supravietuiasca pe banii statului. Si foarte multe dintre ele n-au incetat s-o faca nici dupa privatizare.
Cea mai grava expresie in acest sens o constituie faptul ca atat intreprinderi de stat, cat si societati private cu protectie politico- clientelara si-au finantat activitatea din neplati ale obligatiilor lor la bugetele publice.
Daca, in urma aplicarii normelor europene in materie, ajutoarele de stat, transparente si netransparente, inceteaza, o parte masiva din economie si, indeosebi, din industria romaneasca trebuie sa puna lacat la usa.
Altfel spus, normele europene de ajutor de stat nu pot fi asimilate si aplicate dintr-odata in Romania si, ca atare, oricand se doreste, se pot gasi de catre functionarii de la Bruxelles motivatii si exemple de nerespectari ale acestor reguli.
In al doilea rand, trebuie sa nu ne ferim a sublinia ca normele europene in domeniu nu s
