AC Milan si Liverpool FC vor face, miercuri seara, la Istanbul, pe stadionul Atatürk, un meci istoric sau penibil. Nu are importanta. A 50-a finala a Cupei Europei a readus fotbalul la clasicism. Milan si Liverpool sunt ce sunt si nu au nevoie de prefata. Insa finala de la Istanbul e mai mult decat prestigiul însumat al dinastiilor de club anglo-italiene. Finala de la Istanbul reface o imagine tulburata recent de pretentiile subversive ale fotbalului dopat comercial.
Big Bang pentru Hilton
Acest proiect, ilustrat de Chelsea si chiar de PSV Eindhoven, pariaza pe o fertilitate imediata. Constructia se reduce la un Big Bang investitional, provocat manios de un antreprenor ce ordona si finanteaza succesul imediat si gigantic al propriului club. In spatele acestei furii se afla nevoia napraznica de notorietate a antreprenorului sosit din fundul Rusiei, cu un vagon de bani si cu scobitoarea în dinti. Abramovici e cazul extrem al provincialului care ia rogojina de sub norod, dar viseaza, tot timpul, la ziua în care un portar în livrea îi va tine usa la Hilton. In schimb, Hiddink, omul care a asamblat PSV Eindhoven, lucreaza cu convingeri. Sosit la Eindhoven din Coreea de Sud, Hiddink a venit cu reputatia celui ce a facut dintr-o nationala marginala o echipa care raneste înainte de a pierde. De fapt, Hiddink a fost mai mult influentat decat formator. Contactul cu elanul robotic al societatii sud-coreene a facut din Hiddink un inginer de motoare. Rezultaul e PSV: o echipa fara simturi si apartenenta, turata la maximum si mereu în cautare de piese de schimb. Hiddink nu e antreprenor, dar a reusit sa puna umarul si lipsa de sensibilitate la nasterea acelui fotbal instrumental care ameninta sa preia viitorul.
Istoria naturala a fotbalului
Intelesul fotbalului de club a fost salvat, în ultima clipa, de finala de la Istanbul. Si Liverpool, si Milan s
