Cei trei ostatici se afla acasa. Dar nu sunt si liberi. In ceea ce-l priveste pe Mohammad Munaf, el urma sa se confrunte cu autoritatile de la Bucuresti. Era chiar anuntata retinerea acestuia. Iata insa ca, in ultimul moment, l-au preluat americanii.
Ramane de vazut la ce concluzii au ajuns, pana in prezent, cele trei servicii secrete care au colaborat in cadrul celulei de criza, respectiv SIE, SRI si serviciul secret al Armatei. Soarta viitoare a lui Munaf este doar unul dintre nenumaratele mistere care urmeaza a fi dezlegate.
Dar cel mai mare semn de intrebare este cum au fost, de fapt, eliberati cei patru? In forta sau pe cale pasnica? Ori printr-o combinatie "presiune-persuasiune"? In cea de-a doua ipoteza si, partial, in a treia este interesant de aflat ce au primit, totusi, la schimb rapitorii. Si de la cine, daca o fi adevarat ca nu de la autoritatile de la Bucuresti. Dar nici jurnalistii nu sunt liberi.
Indiferent care a fost, in realitate, presiunea psihologica la care au fost supusi si traumele fizice pe care le-au suferit, este clar ca au nevoie de o perioada de liniste, de refacere, de tratament. Care le reduce mult din gradul de libertate. Dar sa nu ne pacalim: serviciile speciale, romane si americane, doresc sa stoarca toate informatiile de care dispun cei patru.
Atata vreme cat ele sunt inca proaspete. Si nealterate de timp. Vor urma, asadar, interogatorii infernale. La randul ei, presa devine acum libera sa scoata la iveala informatii pe care le-a ascuns opiniei publice pentru a nu periclita soarta ostaticilor. Si va pune si intrebari stanjenitoare pentru toate partile implicate. Nu vor lipsi nici scenariile fanteziste, lansate prin presa.
Asa ca, si din aceasta perspectiva, raiul de acasa inca nu ia locul iadului de la Bagdad.
Trei informatii esentiale, legate de eliberarea ostati
