Studii recente demonteaza criticile vehemente la adresa efectelor nocive ale televiziunii asupra psihicului, propunand teza unui tip de televiziune ce "desteapta" consumatorul.
de MIRUNA MIHALCEA CULTURA/MASS-MEDIA 1950. Sondajele sustineau ca televizorul nu are efecte negative asupra copiilor O carte lansata in SUA desfiinteaza criticile la adresa efectelor nocive ale televiziunii. E demontata teoria conform careia televizorul incetineste procesele psihice si e propusa teza unui tip de televiziune care "desteapta" consumatorul.
Iata o portita de salvare, a tuturor celor angrenati ireversibil intr-un sistem in care televizorul e aproape unicul sistem de referinta. Dupa ce studiile efectuate in tari civilizate postuleaza rata ingrijoratoare si in permanenta crestere a efectelor daunatoare pe care privitul la televizor le exercita asupra psihicului si comportamenului publicului, Steven Johnson, autorul cartii "Tot ce e rau e bun", e primul care abordeaza problema dintr-un alt unghi.
EROARE. Autorul sesizeaza o eroare grava de la care pornesc multe studii recente. Respectiv aceea ca publicul de azi tanjeste dupa "era de aur" a televiziunii anilor â70. "Fapt e ca aceasta epoca de aur nici n-a existat. Ne e dor de show-urile care ne-au marcat intr-un fel sau altul, dar uitam cu desavarsire restul de porcarii fara nici o substanta".
TEHNICA. Modul de abordare a programelor "traditionale" era unul extrem de simplist. Astazi, in schimb, subiectele sunt complexe, se ridica probleme de ordin moral, regia s-a dezvoltat considerabil, protagonistii sunt profesionisti, iar reteaua de intrigi e infinit mai complicata - "in esenta, programele de azi prezinta toate caracteristicile la care te-astepti de la un roman serios", remarca autorul cartii.
REALITY SHOW. Johnson combate si atacurile veroase ale criticilor asupra
