"Inainte de cuvinte" de Elena Cardas, cu toate ca se vrea o fictiune prin genul in care a fost incadrata, ca roman, depaseste cu mult spatiul literaturii; este o carte din care tasneste durerea si iti "Inainte de cuvinte" de Elena Cardas, cu toate ca se vrea o fictiune prin genul in care a fost incadrata, ca roman, depaseste cu mult spatiul literaturii; este o carte din care tasneste durerea si iti palmuieste sufletul. Mergand pe linia biograficului, asa cum o confirma dedicatia autoarei, Eva, personajul principal este de fapt Elena Hartman, bunica scriitoarei, care a murit la 48 de ani, este in acelasi timp Liliana Iordaniu, care a murit la 47 de ani, sunt mai multe morti intr-una singura. In roman se penduleaza intre dialog si pagini - fise ale unei interiorizari dureroase, un amestec de amintiri si reflectare asupra unor lucruri care s-au intamplat si asupra altora care ar fi trebuit sau care ar fi fost de dorit sa aiba loc. Ca si cum ea, Eva, ar fi fost urmarita din mai multe unghiuri, insotita de scriitoare pana in plasma gandurilor ei cele mai intime (autoarea se imbraca, asadar, in pielea unui creator omniscient - sunt pagini intregi scrise din perspectiva unui "eu", cu toata subiectivitatea implicata de un asemenea punct de pornire in actul de narare). Aceasta istorie inspirata de realitate incepe cu momentul in care Eva afla ca este grav bolnava, ca sufera de o boala incurabila si, dupa modelul clasic, se incheie rotund cu moartea ei. Ca intr-un grupaj de fotografii care surprind acelasi individ sau acelasi obiect in acelasi spatiu, periodic, intr-un interval mai mare de timp, imaginea Evei trece prin mai multe transformari ca intr-o trecere de la culoare la alb-negru, intr-o indepartare treptata de viata. In acest volum cea mai importanta nu este prezenta sumbra a mortii in fundal, ci lupta pentru viata, o lupta dusa pana la capat, cu sufletul plin de spe