Iubitele mladite au nevoie de pupitrele carciumii
Nevoia de caldura omeneasca ma-mpinge uneori in restaurante. Si tocmai cand relaxarea imi este mai catifelata, se fac auzite niste emitatoare hunice, care-mi tortureaza batrana mea liniste. "Sunt copii cu multe sanii", imi sufla George Cosbuc in ureche, iar eu zic si da, si nu. Sunt copii, dar fara sanii, fiindca sezonul acestor vehicule s-a dus si-n plus in carciumi nu-i voie cu sanii, deocamdata.
Sunt copii de-o frageda bucalare, intre unu si patru anisori, copii tarati, ca pe o trena, la restaurant, de catre proprii parinti. Sunt ingerasi imbujorati, perversi cateodata, care improvizeaza jocuri imprevizibile printre picioare de mese si de meseni, in vreme ce tati si mami sorb lichioruri insinuante, punand la cale - why not? - alti micuti, la fel de fragezi, de bucalati si de poznasi.
Dau dovada de mult tact pedagogic parintii care-si remorcheaza odraslele in carciumi, caci carciuma - vreti sa-i spuneti pub? Spuneti-i pub! - este principala institutie de invatamant din tara noastra. Doar aici, sub ocrotirea aromelor culinar-bahice, isi pot micutii nostri forma vocabularul; doar aici - unde spiritul romanesc se inveleste in mujdei din cel mai fin - se pot ei initia in vraja inteleapta a bancurilor fara perdea.
Doar aici, ingerasii carora le-am dat viata isi pot dezvolta aptitudinile spre stiintele exacte, doar aici au posibilitatea de a stabili legatura matematica dintre numarul de riduri ale lui mami sau buhairea lui tati si cifra paharelor de votca indemnate sub plapumioara calda a venelor.
Doar aici, delicatii mucosi deprind a se plimba, dezinvolt, cu slitul descheiat, dupa pilda cate unui nene afumat; dar cati oameni importanti ai planetei nu s-au plimbat cu slitul descheiat - Bill Clinton e doar unul - tragand din astea foloase importante?
Iubitele mladite au nevo
