Investigatiile cu privire la luarile de ostatici ce implica (prin intermediul ostaticilor, al rapitorilor sau al teritoriului) mai multe tari sunt reglementate printr-o conventie a Natiunilor Unite, ratificata atat de Romania,
cat si de Statele Unite si de Irak. Conventia Internationala Impotriva Luarii de Ostatici a fost adoptata la New York in 18 decembrie 1979, Romania aderand la aceasta prin Decretul-lege 111/30 martie 1990, Irakul in octombrie 1980, iar Statele Unite la 7 decembrie 1984.
Conventia defineste luarea de ostatici drept sechestrarea, detinerea sau amenintarea cu moartea, cu ranirea sau cu continuarea lipsirii de libertate a unei persoane, cu scopul de a determina o a treia parte (un stat, o organizatie internationala ori un alt fel de entitate) sa faca un anumit lucru ori sa renunte la o anume actiune.
Aceasta intelegere a fost aplicata si in cazul ziaristilor romani, Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, care s-au intors, luni, in tara, in timp ce Mohammad Munaf, care are dubla cetatenie, americana si irakiana, a fost preluat in custodie de autoritatile americane.
Prin conventie, statele semnatare s-au angajat sa introduca in legile lor pedepse pentru infractiunea de luare de ostatici, in raport de gravitatea ei, aceasta nefiind aplicabila in cazul unei rapiri domestice, adica atunci cand este implicat un singur stat.
Potrivit aceleiasi intelegeri interstatale, semnatarele trebuie sa coopereze pentru prevenirea unor astfel de situatii, facand schimb de informatii si luand toate masurile pentru a preveni pregatirea, pe teritoriul lor, a unor actiuni de luare de ostatici.
De asemenea, statul pe teritoriul caruia sunt retinuti ostaticii trebuie sa ia toate masurile pentru a usura situatia acestora, a asigura eliberarea lor si, ulterior, plecarea spre tara de origine. Daca vreun bun obtinut de la ostati
