Povestea destramarii Petrolului incepe in sezonul 2000-2001. A fost ultimul an in care, la finalul turului, suporterii Petrolului ieseau cu capul sus si cu zambetul pe buze pe strada. Cu Rosca la timona, o echipa urata, dar eficienta, termina pe locul doi, dupa primele 15 etape.
In iarna, cand Florin Bercea s-a trezit ca vrea spectacol, impunand tehnicianului sa joace cu doi atacanti, s-au transat si mai multe meciuri pe care Petrolul le-a pierdut in retur acasa, cu doi prieteni vechi si actuali, FC Arges si Otelul Galati. Echipa a terminat totusi departe de zona fierbinte, fapt care nu a convenit conducerii. Rosca a fost schimbat, fiind adus Marin Barbu.
Venirea acestuia a insemnat inceputul sfarsitului pentru Petrolul. Singurul care si-a dat seama de asta a fost presedintele Eugeniu Goicea. Fara sprijinul “taticului”, Magiun nu a rezistat prea mult, lasandu-i locul lui Costel Lazar. Aducerea lui Lazar a fost o miscare premeditata, intr-o discutie purtata la Timisoara, stabilindu-se ca la Ploiesti trebuie sa ramana o singura echipa.
Lazar a fost adus pentru ca se stia ca nu poate reusi sa conduca singur echipa, impotriva vointei conducerii. La presiunea publicului, cand situatia era imposibila, Costel a fost concediat, fara sa fie insa sters de pe statul de plata.
Antrenorul primea in continuare salariu, ca si cum ar fi fost antrenor principal, rezolvand, veti afla pe larg cum in numerele urmatoare, unele cereri pe care conducerea le avea la adresa jucatorilor. Dupa Lazar, a revenit Rosca. Au fost adusi trei jucatori de mana a saptea. Cu toate acestea, mentinerea in A era posibila.
Mai erau trei etape, iar Petrolul juca la Timisoara, cu Dinamo, pe Ilie Oana, si la Constanta, cu Farul. Sase puncte ar fi fost echivalente cu salvarea. La Timisoara insa, pa
