Investigatiile cu privire la luarile de ostatici care implica (prin intermediul ostaticilor, al rapitorilor sau al teritoriului) mai multe tari sint reglementate printr-o conventie a Natiunilor Unite, ratificata atit de România, cit si de Statele Unite si de Irak. Conventia Internationala Impotriva Luarii de Ostatici a fost adoptata la New York, pe 18 decembrie 1979, România aderind la aceasta prin Decretul-lege nr. 111/30 martie 1990, Irakul in octombrie 1980, iar Statele Unite pe 7 decembrie 1984. Conventia defineste luarea de ostatici drept sechestrarea, detinerea sau amenintarea cu moartea, cu ranirea sau cu continuarea lipsirii de libertate a unei persoane, cu scopul de a determina o a treia parte (un stat, o organizatie internationala ori un alt fel de entitate) sa faca un anumit lucru ori sa renunte la o anume actiune. Aceasta intelegere a fost aplicata si in cazul ziaristilor români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, care s-au intors luni in tara, in timp ce Mohammad Munaf, care are dubla cetatenie, americana si irakiana, a fost preluat in custodie de autoritatile americane. Prin conventie, statele semnatare s-au angajat sa introduca in legile lor pedepse pentru infractiunea de luare de ostatici, in raport de gravitatea ei, aceasta nefiind aplicabila in cazul unei rapiri domestice, adica atunci cind este implicat un singur stat. Potrivit aceleiasi intelegeri interstatale, semnatarele trebuie sa coopereze pentru prevenirea unor astfel de situatii, facind schimb de informatii si luind toate masurile pentru a preveni pregatirea, pe teritoriul lor, a unor actiuni de luare de ostatici. De asemenea, statul pe teritoriul caruia sint retinuti ostaticii trebuie sa ia toate masurile pentru a usura situatia acestora, a asigura eliberarea lor si, ulterior, plecarea spre tara de origine. Daca vreun bun obtinut de la ostatici de catre rapitori, in urma s