Sunt adesea asemuit cu Hitler ca ma exprim a la Vadim Tudor : sententios, vulgar, brutal. Ultima data am fost onorat cu acest epitet dupa ce am povestit unui confesor subiectul unei nuvelete inspirate dupa un fapt real. Pe scurt, este vorba de un test prin care verific cat de oameni sunt oamenii pentru a merita sa (mai) traiasca printre semeni.
Bunaoara, personajul (eu), distrat cum este, uita o servieta plina cu o suma frumoasa in valuta pe capota masinii, fiindca a fost sunat tocmai cand sa deschida portiera, a vorbit la telefon, a urcat la volan si... a plecat. Servieta a cazut, masina din spate a calcat-o, s-a deschis, bancnotele au iesit, vantul si-a facut datoria si trecatorii - soferii si pietonii - au pornit vanatoarea de... fluturi. O nebunie, o pleasca, o mana cereasca: 500.000 de euro nu-s de colea. Era zi de salariu la firma (sereleul) al carui patron (eu, bunaoara) a avut ghinionul descris.
A intervenit Politia si s-au recuperat doar 10.000 de euro. Restul s-au evaporat cu "fericitii" gasitori cu tot. Tocica.
P.S. - Ei, bine, toti cei care au gasit banii si nu i-au predat la Politie, in viziunea mea, ar fi trebuit sa fie impuscati. Ma rog, trasi in teapa! Acei "oameni" care au lasat fara simbrie cateva sute de semeni de-ai lor nu merita sa traiasca printre oameni.
P.P.S. - Veti intreba cum justific ditamai suma. Simplu : bancnotele erau trase la xerox pentrua putea demonstra ca : n-am bani, am curaj, nu-s degeaba etichetat hitlerist si ca subiectul de povestire este rupt din realitatea noastra de tranzitie, deci... interesant. Sunt adesea asemuit cu Hitler ca ma exprim a la Vadim Tudor : sententios, vulgar, brutal. Ultima data am fost onorat cu acest epitet dupa ce am povestit unui confesor subiectul unei nuvelete inspirate dupa un fapt real. Pe scurt, este vorba de un test prin care verific cat de oameni sunt oamenii pentru a meri
